Istoric comună

Symbols_of_Romania

Prin săpăturile arheologice efectuate de profesorul Mitrea din Bacau pe valea Topoliţei,a profesoarei Silvia Marinescu-Bilcu din Bucureşti in partea estică a satului Grumăzeşti,cât şi cu ocazia unor construcţii particulare şi obsteşti s-au gasit un număr mare de unelte,arme si obiecte din piatră, os,precum si resturi de ceramică.

In continuare vom incerca să expunem câteva idei cu privire la denumirea localităţii Grumăzeşti, prin onomastică şi toponimie.Oamenii cu numele de Grumăzeşti sau Grumaz,precum şi aşezări săteşti,moşii,dealuri,văi,ape,păduri,etc. cu acest nume,ori derivate din ele se intalnesc adesea in vechile documente româneşti.Astfel,Ion,urmează staroste de Cernauţi este menţionat la 12 iulie 1499;alt Ion urmează vornic in Tara de Sus apare la 26 martie 1574;Stefan urmează la 24 martie 1697 şi alţii.Apar in documente şi sate cu denumirea de Grumăzeşti,in fostul ţinut Falciu la 11 august 1445,la Vaslui la 15 octombrie 1491;la Putna in câmpul Grumăzeştilor;la Hotin la 15 octombrie 1491;la Neamţ 1574.Dacă considerăm pentru Grumăzeşti anul 1574 când Ion Grumaz a fost vornic in Tara de Sus şi dacă avem in vedere faptul că intre oameni şi aşezările intemeiate au fost strânse legături,atunci putem concluziona că satul este pomenit documentar la circa 1574.

Nu este exclusa nici ipoteza ca numele satului Grumăzeşti să vină de la configuraţia locului „grumaz” ce insemnă culme de deal prelungită.

Desigur că satul este mult mai vechi decât data stabilită ,ca o ipoteză,de noi(1574).In sprijinul celor afirmate mai sus consemnăm descoperirea facută la Netezi,in urma săpăturilor arheologice din vara anului 1979 efectuate de profesorul Batrina.A reţinut de asemenea atenţia descoperirea de la Netezi unde s-a identificat o casă de locuit din piatră aparţinând boierului Bratu Netedu datând din secolul al XIV-lea,ca şi o biserică din zid facănd parte,foarte probabil,din complexul reprezentant de catre boierul menţionat.De asemenea,satele Solomoneşti pe Topoliţa ,Munteni şi Pirteneştii de pe Cracău sunt pomenite documnetar incă din 1400.Prin documentul din 7 septembrie 1452 Alexandru Voievod intareşte Mănăstirii Neamt o bucata de pământ.Locul de care este vorba in acest document este situat intre pârâul Valea Seaca şi Topoliţa nu departe de Tg Neamţ.Pârâul Topoliţa apare menţionat in documente inca din secolul al XIV-lea;astfel,apare in documentele din 1392 martie 30,1400,1442 martie 12,1446 martie 11,etc.

Locul unde se varsă pârâul Valea Seaca in Topoliţa este satul Topoliţa din comuna Grumăzeşti .Credem că actualul sat Topoliţa se află pe locul fostului Solomoneşti,astăzi disparut ca denumire.Nicolae Iorga spune că probabil satul şi-a luat denumirea pârâului respectiv.

Pâna in anul 1968 cand s-a efectuat noua imparţire administrativ-teritorială a ţării,exista şi satul Ocea,acum intrat in componenţa satului Topoliţa.Se zice că satul Ocea ar fi luat fiinţa prin amplasarea unor aşezări care adaposteau pe robii ce munceau pe moşia ce aparţinea mănăstirii Agapia .Intrucât moşia era lucrată cu ajutorul animalelor de munca (boi),denumirea vine de la expresia „O,cea!” folosită la mânatul boilor.

In satul Curechistea,primele aşezări se crede ca ar fi fost pe locul numit Siliştea.Câteva toponimice ca”dealul Bourului”,”La Scaune”(loc de taiere a capetelor folosit de haiduci),dovedesc vechimea aşezării satului Curechistea.De fapt acest sat a aparţinut o perioadă de comuna Petricani.

Un document din anul 1619 menţionează că Radu,domnul Moldovei daruieşte lui Lupu al III-lea moşia Grumăzeşti din ţinutul Neamţ.Aceasta vine să intarească ipoteza noastră că satul Grumăzeşti a existat in secolul al XVI-lea,chiar şi in sec al XV-lea.Mai există un document din 1685 prin care Dabija-voievodul Moldovei intareşte hotărnicia Tărpeştilor,a mănăstirii Secu, in urma jurământului brazdă in cap;participă pe langă alţii şi popa Ionascu din Grumăzeşti.Un document asemănător datează din 1720,prin care Mihai Racoviţa,intareşte lui Ilie Catargiu,mare logofăt,pentru slujba credincioasă,stăpânirea unei a treia parte din tot locul domnesc al hotarului Tg Neamţ.Domnul trimite hotărnicii domneşti care impreună cu „magieşii” din care face parte şi Stratul Patogele din Grumăzeşti,au ales şi „stâlpit”hotarele.

Incepând cu secolul al XVIII-lea şi in special in secolul al XIX-lea informaţiile documentare asupra satului Grumăzeşti cresc considerabil.

Astfel ,in statistica intocmită in 1774,intalnim pentru Grumăzeşti urmatoarele date:erau 104 case din care 7 rufeturi(3 popi si 4 diaconi).Menţionăm din aceeaşi dată numele locuitorilor din satul Grumăzeşti.

După datele furnizate de categoria intocmită de Visteria Moldovei in 1774 cu cele oferite de harta lui Dimitrie Cantemir şi de F. Bowr,la Arhivele statului s-a intocmit o hartă pentru intreaga Moldova.Din aceasta harta se poate desprinde cu uşurinţă hotarele ţinutului Neamţ cu impărtirea lui in ocoale.Numele localităţilor se disting foarte bine şi printre acestea figurează şi localitatea Grumăzeşti.

Nu dupa mult timp,in perioada 1825-1850 un inginer hotarnic provenit din şcoala lui Asachi şi stabilit in ţinutul Neamţ,intocmeşte două hârti ale ţinutului,una din ele fiind insoţită şi de un tabel anexă.

Din acest tabel desprindem ca moşia „Grumăzeşti” era in Ocolul de Sus,având o intindere de 2603 falci,proprietar fiind Karagea,iar moşia Topoliţa avea o intindere de 694 falci fiind supusă mănăstirii Văratec.

Moşia Grumăzeşti a fost inainte de a intra in proprietatea familiei Karagea,a familiei Cantacuzino care stăpânea intinse terenuri printre care si moşia Bălţăteştilor.

 

Share This:

Comments are closed.